Adio, Gheorghe Ciuhandu

Adio, Gheorghe Ciuhandu

Scris de: Raul Manoliu, Timişoara

La Timişoara, oraşul sacru al Revoluţiei Române, a ieşit la lumină astăzi, 1 Decembrie 2009, sensul ascuns al premoniţiei bătrânului bolşevic Silviu Brucan. Ceea ce a vrut el să ne spună atunci nu a fost că după douăzeci de ani vom reuşi să ne debarasăm definitiv de comunism ci, dimpotrivă, că anti-comunismul va fi îngropat de chiar propagandiştii lui. Ieri, la Timişoara, cel pe care unii îl considerau, la un moment dat, un nou „simbol moral“, primarul Gheorghe Ciuhandu, a primit de la Mircea Geoană, urmaşul lui Ion Iliescu, cei 30 de arginţi ai trădării. Pentru prima dată de când sutele de tineri ai Timişoarei au murit pentru ca România să fie eliberată de comunism, partidele istorice au bătut palma cu cei care i-au ucis pe acei tineri. Sacrilegiul a fost desăvârşit chiar de către cel pe care timişorenii îl aleg de peste zece ani să le fie primar, Gheorghe Ciuhandu. Fost preşedinte al PNŢCD, fost candidat la preşedinţia României din poziţiile celui care susţinea reinstaurarea moralei în politică, Gheorghe Ciuhandu a consfinţit, sub semnătură proprie, pactul cu diavolul, mascat într-un aşa-numit „Parteneriat pentru Timişoara“ între PSD, PNL şi PNŢCD. Cadoul de 1 Decembrie 2009, Ziua Naţională a României, făcut de Ciuhandu timişorenilor, a fost cel mai mizerabil din câte şi-ar fi putut imagina părinţii celor ucişi în 1989. Corneliu Coposu se răsuceşte în mormânt: toată suferinţa lui, toate sacrificiile, anii de temniţă grea nu au avut niciun rost.
Liberalii au fost mai mereu, începând din vremea primului guvern Petru Groza, mai mult sau mai puţin alături de comunişti. Mişcarea lui Crin Antonescu nu pare a mira pe nimeni. Însă Partidul Naţional Ţărănesc a avut întotdeauna o altă poziţie. În vreme ce liberalii au fost lăsaţi să-şi vadă de vieţile lor, membrii PNŢ au fost exterminaţi în puşcăriile comuniste. Cum poate cineva să vină astăzi pretinzându-se ţărănist şi să se aşeze la masă cu cei care i-au omorât înaintaşii? Cum poate Gheorghe Ciuhandu să vorbească despre valorile moralei creştine, când el se aliază cu oamenii lui Ion Iliescu peste voinţa celor care au murit pentru ca el să fie un primar într-o ţară liberă? Cu ce drept distruge Gheorghe Ciuhandu simbolul sacru al românilor - „Timişoara, oraş liber de comunism“?
Din toate variantele posibile de acţiune politică, Gheorghe Ciuhandu a ales-o, cu bună ştiinţă, pe cea profund imorală. Putea să iasă în faţa timişorenilor şi să le spună că el, în calitate de anti-comunist convins, nu va susţine niciun candidat la turul al doilea. Putea să nu spună nimic, să-i lase pe oameni să voteze cu cine cred ei. Dar el a preferat să îi invite la Timişoara pe cei care şi-au dat mâna împotriva firii, pentru a li se alătura în mod public. L-a invitat pe Crin Antonescu, cel care în campania pentru primul tur striga în pieţele publice că niciodată nu se va putea alătura lui Geoană, pentru ca acum să îl susţină fără nicio ruşine. L-a chemat pe Mircea Geoană, liderul PSD, manipulat de oameni precum Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie. L-a mai chemat pe Radu Sârbu, preşedintele PNŢCD, care să consfinţească prin autoritatea semnăturii sacrilegiul. Şi toţi au parafat, la Primăria Timişoara, Documentul Ruşinii, prin care urmaşii ţărăniştilor se îmbrăţişează cu urmaşii liberalilor şi cei ai comuniştilor, pentru a participa împreună la desăvârşirea profeţiei lui Brucan.
Mircea Geoană nu a condamnat niciodată comunismul. Nu a condamnat nici mineriadele, ci a exprimat regretul pentru violenţele din timpul lor. Mineriadele au fost bune, însă poate ar fi trebuit să fie mai puţin violente, spune Geoană, iar Gheorghe Ciuhandu, „reperul moral“, semnează alături. Şi ca blasfemia să fie totală, Radu Sârbu declară că protocolul PSD-PNŢCD ar fi fost aprobat de însuşi Corneliu Coposu.
Indiferent dacă alianţa PNL-PSD-UDMR îşi va impune sau nu candidatul la preşedinţie pe 6 decembrie, cariera politică a lui Gheorghe Ciuhandu s-a încheiat azi, odată cu semnarea Documentului Ruşinii. Oamenii de valoare, cei care nu tranzacţionează cu principiile, rămân în istorie. Primarul Timişoarei a dovedit că nu se poate număra printre ei. Nouă, timişorenilor, celor care am crezut în el, nu ne rămâne decât să-i spunem: adio, Gheorghe Ciuhandu.

Citeaza acest articol pe saitul tau.