Începe marea răscoală: clienţii se răzvrătesc faţă de bănci.
VINO SI TU !
ESCROCHERIE la bancile din Romania. Iata cateva din acesti “sateliti” veniti sa va insele din strainatate: Volksbank, Raiffeisen, BCR, Bancpost, BRD, si una nebancara TBI - sunt doar câteva dintre băncile ai căror clienţi au decis să se alieze pentru a-şi căuta dreptatea, nemulţumiţi de modul în care au fost trataţi. Cei mai mulţi acuză instituţiile de credit că au majorat dobânzile fără ca măcar să-i anunţe şi că le aplică o serie întreagă de comisioane, în mod abuziv…
Pentru a avea şanse mai mari de reuşită în faţa instituţiilor de creditare, clienţii nemulţumiţi ar trebui să deschidă o acţiune în comun. Chiar dacă oficialii băncilor spun că grupurile constituite pe internet nu reprezintă o formă de asociere formală, e suficientă mandatarea avocatului sau a mediatorului, pentru a-i reprezenta pe clienţi la discuţiile cu bancherii.
FITI ATENTI, VI SE CERE: Taxă abuzivă cerută la întocmirea dosarului ; Se minte ca rata e fixa, dar ea poate fi variabila; Se practica CARACATITA RECUPERATORILOR.
CARACATITA RECUPERATORILOR
"Clientul unei bănci a primit o înştiinţate de plată, prin care era informat că trebuie să achite o datorie în sumă de 30 de euro în termen de 30 de zile. Omul s-a prezentat la bancă în scurt timp, cu banii în mână, însă a aflat că banca deja vânduse creanţa către o societate din UE, care, la rândul ei, a transferat-o către o firmă de recuperatori din România. În acest caz, vânzarea creanţei de către bancă e nulă de drept", explică Tudor Tatu, preşedintele UMB, care spune că "este vorba despre o adevărată caracatiţă: majoritatea băncilor şi-au format societăţi în UE care la rândul lor înfiinţează societăţi de recuperare în România."
UNELE BANCI FAC GENOCID IN ROMANIA !!!
RENUNTATI LA BANCILE … MAJORITATEA ESCROACE
V-ati gandit vreodata cate tipuri de comisoane si dobanzi penalizatoare are o banca? In cele ce urmeaza va prezentam zece dintre cele mai frecvente costuri impuse de bancheri la care ar trebui sa fiti atenti cand incheiati un contract cu o banca.
Mai intai este vorba despre comisionul de analiza. Chiar daca unele banci l-au "eliminat", incluzandu-l in alte costuri, analistii atrag atentia ca, mai ales in cazul creditelor de suma mai mica, acest comision poate reprezenta un procent insemnat.
Un alt cost il reprezinta comisionul de acordare, care reprezinta un procent din suma acordata drept imprumut. Bancile au stabilit diverse valori ale acestui comision.
Un alt comision este cel de administrare, numit si de gestiune sau comision de mentenanta. Acesta, in general, este calculat ca dobanda, dar exista posibilitatea de a se calcula ca procent din suma total imprumutata.
In cazul cardurilor, comisionul de administrare se percepe de obicei anual si este in medie de 20 de lei pe an. Exista insa si un comision de neutilizare. Cei care au un contract de credit, dar nu utilizeaza banii intr-un interval de timp mentionat in contract trebuie sa platesca un comision de neutilizare calculat ca procentaj din valoarea creditului neutilizat.
Unele banci isi taxeaza clientii si cu un comision de risc. In general, acesta se percepe pentru creditele acordate fara garantii si acopera riscul de neplata. Comisionul de risc poate fi de 0,1% din sold, atunci cand se percepe lunar, dar poate fi perceput si anual sau o singura data, la acordarea creditului.
In ultima vreme, se vorbeste de limitarea comisioanelor de rambursare anticipata, un alt tip de cost practicat in mediul bancar. In general, acestea pot ajunge si pana la 5% din suma platitia anticipat, dar o directiva europeana impune bancilor sa limiteze acest cost pana la 1%. Exista si banci care calculeaza comisionul de rambursare anticipata ca o suma fixa.
Vrei sa depui bani? Esti taxat!
Alt tip de comisioane sunt cele aferente contului curent. Astfel, unele banci te taxeaza daca vii si depui bani in cont, printr-un comision de depunere numerar. Mai exista si comisionul de administrare a contului curent sau comisionul de retragere numerar.
Specialistii de la Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorilor atrag atentia si asupra dobanzii penalizatoare - in procent sau suma fixa - perceputa pentru perioada de intarziere la plata sumelor datorate lunar.
De asemenea, un alt cost este cel al primei de asigurare aferenta politiei de asigurare de viata atunci cand incheiati un contract pentru un credit ipotecar, in general. Aceasta trebuie achitata lunar sau anual pe perioada de rambursare a creditului.
Alte elemente de cost care revin imprumutatului sunt cele legate de asigurari sau garantii, cum ar fi taxa pentru evaluarea bunurilor mobile admise in garantie, inscrierea garantiei reale mobiliare la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, primele de asigurare aferente politelor pentru riscuri generale.
BANCA NU MAI POATE … POTI CASTIGA !!!
Cei care nu mai pot plati rata catre banca ajung la executare silita. In aceasta situatie banca poate sa execute orice bun aflat in posesia datornicului. Dar daca acesta nu are nimic pe numele lui atunci singura solutie este poprirea pe venituri. Altfel spus sa oblige firma unde lucrezi sa vireze o parte din salariu catre banca, in contul datoriei. Exista insa si venituri de care banca nu se poate atinge indiferente de cat de mare este suma restanta, chiar daca banii respectivi ii primesti intr-un cont al bancii la care esti dator.
Practic, atunci cand nu iti mai platesti ratele, banca poate obtine maximum 50% din salariul sau veniturile tale. Procentul de 50 % se aplica celor care au mai multe credite restante. Daca este vorba insa de un singur credit, banca poate obtine maxim 30 % din salariul tau.
Exista insa si multe venituri pe care banca nu le poate cere in contul datoriei oricat si-ar dori acest lucru.
Alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii sau ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, sau cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat sau diurnele sunt venituri care intra in aceasta categorie.
De asemenea, daca ai fost concediat si ai primit salarii compensatorii , sau primesti lunar ajutor de somaj trebuie sa stii ca banca nu are dreptul sa iti execute acesti bani daca ai ajuns in situatia de a fi executat silit. Daca o institutie financiara a facut acest lucru este o ilegaliate.
Conturile in care sunt depuse alocaţiile sunt unele speciale, in care titularul contului este copilul, iar bancile ar trebui sa cunoasca provenienta banilor. In cazul In care parintele dispune mutarea alocatiei copilului intr-un alt cont, atunci banca poate proceda la oprirea banilor.
Pana in prezent, potrivit lui Gheorghe Piperea, avocat specializat pe faliment si insolventa, peste 100.000 de persoane fizice din Romania sunt in procedura de executare silita pentru ca nu si-au platit ratele la banci. Piperea spune ca exista o banca din primele 5 banci din Romania care are deja 20.000 de cereri de executare silita.
"In luna februarie a fost o explozie de cereri de executare silita pentru persoanele fizice din partea bancilor, iar numarul acestora a depasit 20.000 la o banca din Top 5. Dintre acestea, cele mai multe solicitari sunt pentru credite de nevoi personale de 30.000-40.000 lei", a afirmat Piperea.
"Este vorba despre acele persoane care au contractat credite in asa-zisa perioada de boom economic si acum nu-si mai pot plati creditele pentru ca li s-au redus salariile sau au fost trimisi in somaj", a completat el.
Aceasta crestere a numarului de executari silite se va reflecta in pretul caselor si al terenurilor, care va atinge in luna iunie un minim al ultimilor trei ani, estimeaza avocatul.
"Pretul constructiilor si al terenurilor se va prabusi si am putea vorbi despre o relansare a vanzarilor in acest domeniu, intrucat vom vorbi de preturi aflate mai aproape de realitate, respectiv de 50% din valoarea caselor din 2007 sau de 30% din pretul terenurilor din acea perioada", a apreciat Piperea.
Sursa; Realitatea de pe Net
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Anunt important:
Politicianul republican din Romania caută de lucru
M I C S I V I
Politician republican din România, ofer trădare a românilor la nivel înalt şi de orice natură. Născut din mamă bine bronzată având tată de profesie ideolog şi degustator de tărie, am largă experienţă in politica românească obţinută pe rând, ca membru marcant în partidele bolşevic-socialiste, popular-conservative şi liberal patronale. Cunosc maidanele şi instituţiile bucureştene ca pe buzunarul vecinului, unde mă simt ca acasă.
Iubesc banul şi senzaţia de putere pentru care fac absolut orice. Sunt poet specializat în strungărie, administraţie publică, contracte zemoase cu cep, marketing şi Krav Maga. Am soţie cu SRL în judeţul Prahova şi conturi în Elveţia, Cipru şi Tel Aviv. Am mătuşe şi nepoţi, toţi specialişti în contabilitate dublă şi felatio, care caută şi ei un loc sigur de muncă, preferabil pe viaţă, la masonerie.
Mint şi pălăvrăgesc la fel de natural precum respir. Am rude tari care au făcut revoluţiile şi posed deasemenea dosare beton cu cei incomozi care încă mai respiră după respectivele revoluţii. Iubesc la nebunie liftele, mai ales internaţionaliştii iar seara, câteodată şi băieţeii de la Gara de Nord. Pentru vilă şi/sau automobil nemţesc de lux, ofer trădare cu specific tradiţional, mioritic, adică inclusiv asasinat şi furt.
Cei interesaţi mă pot contacta în Piaţa Presei Libere sau la TV-urile republicane, unde - strict şi conform ordinelor primite- încing aiurea spiritele, îmi dau săptămânal cu părerea şi combat fioros pentru a amuza prostimea. Dacă aveţi o ofertă interesantă, treceţi cu mâna peste frunte şi numiţi cifrele. După caz mă voi prinde de ureche, asta numai dacă oferta e convenabilă. P.S. Mai ofer în primă şi o bunică (cam vie, un pic crăcănată) venită în paşpa călare pe T34!
Români! Nu uitaţi că vă iubesc şi nu vă uit! Alegerile republicane sunt după colţ...
Sursa: Curierul Conservator
M I C S I V I
Politician republican din România, ofer trădare a românilor la nivel înalt şi de orice natură. Născut din mamă bine bronzată având tată de profesie ideolog şi degustator de tărie, am largă experienţă in politica românească obţinută pe rând, ca membru marcant în partidele bolşevic-socialiste, popular-conservative şi liberal patronale. Cunosc maidanele şi instituţiile bucureştene ca pe buzunarul vecinului, unde mă simt ca acasă.
Iubesc banul şi senzaţia de putere pentru care fac absolut orice. Sunt poet specializat în strungărie, administraţie publică, contracte zemoase cu cep, marketing şi Krav Maga. Am soţie cu SRL în judeţul Prahova şi conturi în Elveţia, Cipru şi Tel Aviv. Am mătuşe şi nepoţi, toţi specialişti în contabilitate dublă şi felatio, care caută şi ei un loc sigur de muncă, preferabil pe viaţă, la masonerie.
Mint şi pălăvrăgesc la fel de natural precum respir. Am rude tari care au făcut revoluţiile şi posed deasemenea dosare beton cu cei incomozi care încă mai respiră după respectivele revoluţii. Iubesc la nebunie liftele, mai ales internaţionaliştii iar seara, câteodată şi băieţeii de la Gara de Nord. Pentru vilă şi/sau automobil nemţesc de lux, ofer trădare cu specific tradiţional, mioritic, adică inclusiv asasinat şi furt.
Cei interesaţi mă pot contacta în Piaţa Presei Libere sau la TV-urile republicane, unde - strict şi conform ordinelor primite- încing aiurea spiritele, îmi dau săptămânal cu părerea şi combat fioros pentru a amuza prostimea. Dacă aveţi o ofertă interesantă, treceţi cu mâna peste frunte şi numiţi cifrele. După caz mă voi prinde de ureche, asta numai dacă oferta e convenabilă. P.S. Mai ofer în primă şi o bunică (cam vie, un pic crăcănată) venită în paşpa călare pe T34!
Români! Nu uitaţi că vă iubesc şi nu vă uit! Alegerile republicane sunt după colţ...
Sursa: Curierul Conservator
Cruciţi-vă de tristul adevăr!
Nu ştiu câtă răbdare a avut de le-a adunat autorul acesta, dar este pe fază! Merită citite! Sursa: Internet
România este o ţară de poveste.O ţară în care nimic nu este
ceea ce pare a fi. Credeţi-ne, pe cuvânt!
La noi, în România:
- Salariile cresc, scăzând.
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse.
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate.
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună
de băut.
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură.
- Plătim asistenţa medicală gratuită.
-Avemun preşedinte care spunemereu adevărul, dar fiecare
promisiune a lui se dovedeşte a fi ominciună.
Culmea, la fel se întâmplă şi cu prim-ministrul!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea "românul", fără să-l
întrebe niciodată.
- Banii ţării sunt tot mai puţini şi avem tot mai mulţi miliardari.
- Poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor
sporeşte în fiecare zi.
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care
tocmai fusese destituit pentru incompetenţă.
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte
binele poporului şi de a doua zi porneşte un program
menit să-l distrugă.
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu
15%.
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi
ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000.
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului
datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare
clipă, telefonul.
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de
faliment totmai multe ziare antiguvernamentale.
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor,
dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite.
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin
creşterea numărului angajaţilor plătiţi ai acestora cu
circa 10%.
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar,
prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali
ai prim-ministrului.
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea
fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului
ministru care este doctor în drept constituţional.
Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc
pe toată lumea.
-Avem şi o instituţie denumită Direcţia NaţionalăAnticorupţie
care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva
corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt.
Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă
din Europa.
- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru
un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost
desemnat de "flacăra violet".
-O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a
fost plătită cu numai circa cinci milioane.
-Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în
funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul
desemnat.
- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara
din criză, adâncesc şi mai grav criza.
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară.
-Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine, dar o ducem
de două ori mai prost.
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără
precedent a mortalităţii.
- Şcoala este gratuită pentru toţi copiii, plătindu-se taxe
şcolare tot mai mari.
-Pentru copiii preşcolari s-au înfiinţat mai multe grădiniţe
datorită reducerii drastice a numărului celor existente.
-Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea
circulaţiei şi obţin permisul de conducere.
-Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare
a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul
precedent.
- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin
desfiinţarea a câte 20 000 de întreprinderi lunar.
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini
pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o
pâine în fiecare zi
-Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni;
ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este
adusă din alte ţări.
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim?
Îl plătim cu preţul celmai mare din Europa.
Cu gazele se întâmpla la fel.
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi
ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine.
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât
le astupăm continuu cu asfalt.
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi
dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu
se sfârşesc niciodată!
Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.
Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de
minunăţii!
Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean adevărat al acestei
ţări adevărate.
România este o ţară de poveste.O ţară în care nimic nu este
ceea ce pare a fi. Credeţi-ne, pe cuvânt!
La noi, în România:
- Salariile cresc, scăzând.
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse.
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate.
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună
de băut.
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură.
- Plătim asistenţa medicală gratuită.
-Avemun preşedinte care spunemereu adevărul, dar fiecare
promisiune a lui se dovedeşte a fi ominciună.
Culmea, la fel se întâmplă şi cu prim-ministrul!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea "românul", fără să-l
întrebe niciodată.
- Banii ţării sunt tot mai puţini şi avem tot mai mulţi miliardari.
- Poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor
sporeşte în fiecare zi.
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care
tocmai fusese destituit pentru incompetenţă.
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte
binele poporului şi de a doua zi porneşte un program
menit să-l distrugă.
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu
15%.
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi
ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000.
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului
datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare
clipă, telefonul.
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de
faliment totmai multe ziare antiguvernamentale.
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor,
dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite.
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin
creşterea numărului angajaţilor plătiţi ai acestora cu
circa 10%.
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar,
prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali
ai prim-ministrului.
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea
fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului
ministru care este doctor în drept constituţional.
Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc
pe toată lumea.
-Avem şi o instituţie denumită Direcţia NaţionalăAnticorupţie
care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva
corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt.
Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă
din Europa.
- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru
un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost
desemnat de "flacăra violet".
-O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a
fost plătită cu numai circa cinci milioane.
-Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în
funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul
desemnat.
- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara
din criză, adâncesc şi mai grav criza.
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară.
-Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine, dar o ducem
de două ori mai prost.
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără
precedent a mortalităţii.
- Şcoala este gratuită pentru toţi copiii, plătindu-se taxe
şcolare tot mai mari.
-Pentru copiii preşcolari s-au înfiinţat mai multe grădiniţe
datorită reducerii drastice a numărului celor existente.
-Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea
circulaţiei şi obţin permisul de conducere.
-Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare
a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul
precedent.
- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin
desfiinţarea a câte 20 000 de întreprinderi lunar.
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini
pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o
pâine în fiecare zi
-Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni;
ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este
adusă din alte ţări.
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim?
Îl plătim cu preţul celmai mare din Europa.
Cu gazele se întâmpla la fel.
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi
ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine.
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât
le astupăm continuu cu asfalt.
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi
dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu
se sfârşesc niciodată!
Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.
Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de
minunăţii!
Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean adevărat al acestei
ţări adevărate.
FERITI-VA DE CORSARUL DE LA COTROCENI!
Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu
C.T.Popescu
Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îndeajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau ca de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
C.T.Popescu
Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îndeajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau ca de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Ce aveţi, nevrednicilor, cu această ţară?
de Adrian Păunescu – 14 iunie 2010
Până la urmă, ce aveţi, nevrednicilor cu această ţară?
Cum dracului de aţi ajuns voi, nişte sfertodocţi abuzivi,
să conduceţi o Românie bimilenară, să vă îmbogăţiţi pe seama
ei şi să nu vă astâmpăraţi nici după ce v-aţi făcut plinul, gaşcă
de citrice putrede ce sunteţi! Noi, ăilalţi, aproape că vă şi
iertasem pentru marşul vostru prin străchini, pentru
neverosimila trecere într-o noapte de la stânga la dreapta, pentru
toată contribuţia voastră la prăpădul general.
Vă consideram nişte începători în ale politicii şi nişte buşteni
în care încă nu a intrat meşterul cu dalta, să le dea formă. V-aţi
trădat familiile şi prietenii, ca să cerşiţi un loc mai în faţă la
momentul împărţirii de scaune. Şi dacă aţi fost cinici şi duri
între voi, ce v-ar fi putut opri din opera de umilire şi retrogradare
a poporului român, căruia i-aţi dat cu democraţia în cap, să-i
treacă pofta de-a mai exprima opţiuni. Primele întruchipări ale
voastre erau parcă din galeria de epubrete a unui prestidigitator
alchimist. Cu timpul, leagănul naşterii voastre a fost
chiuveta. Din spălăturile ei s-a putut naşte haita voastră
nevertebrată şi lacomă.
Dar măcar o relaţie de bună ziua să fi menţinut voi cu poporul
pe care l-aţi târât în toate aventurile zoologiei infecte.
Vă trebuia această legitimaţie nobilă facturată de poporul român.
N-aţi păstrat nici măcar această regulă formală a jocului, aţi
început să împărţiţi copite, în stânga şi în dreaptă, celor care
v-au girat începuturile ceţoase. Duduiţi printre noi cu o totală
lipsă de ruşine şi cu un înspăimântător efect pervers al lipsei
de biografie. V-aţi şters pe picioare şi pe creier cu steagurile şi
aţi dat ţara care vă suportase pe trei frigidere, pe un fax, pe
cinci televizoare şi pe o maşină automată de făcut bani. Aţi
inventat geografii perverse şi n-aţi mai recunoscut istoria
relaţiilor dintre ţara în care trăiţi şi alte ţări, importante şi
decisive, ale lumii.
Prin pluralism aţi înţeles indecizia înjositoare de a nu şti, în
momentul oportun, care fund de stăpân trebuie spălat şi pupat,
ca să-i crească importanţa.
Dar, mai ales, aţi învăţat să furaţi. Ăia care erau consideraţi
performeri, pentru că furau oul de sub cloşcă, au devenit, între
timp, nişte amatori jalnici în comparaţie cu maeştrii care sunteţi.
Iar unde n-aţi putut da lovituri directe aţi introdus şmechereşte
politica voastră de tăiere din salarii şi din pensii, ca să acoperiţi
prin drastica împuţinare ceea ce nici nu s-ar fi observat dacă
ştiaţi să dinamizaţi componentele relansării economice.
E pustiu pe unde călcaţi voi şi se goleşte ţara de medici, de
avocaţi, de ingineri, de umanişti, de tehnicieni. Mor oamenii
de disperare, bombardaţi perfid de ştirile pe care ţine să li le
transmită, rânjind, rânjind şi din ochi, nu numai din gură,
homunculul şef, ăla pus în capul trebii de piraţii lacrimii
naţionale. Pe unde să mai scoatem capul, în acest joc de
esenţă cinică, la care ne împingeţi de parcă ne-aţi mai pregăti,
după viaţa nenorocită pe care o ducem, pentru o altă viaţă,
de inconştienţă şi huzur.
Unde e capitalismul, ticăloşilor? Ce-i cu această infernală
derivă în care pluteşte biata noastră ţară? Aţi jupuit zilnic
poporul român, v-aţi îmbuibat şi v-aţi înfăşurat în ziduri groase
de epidermă porcină, ca să nu vă mai deranjeze nici măcar un
cuvânt din partea celor obidiţi. Cum faceţi voi, mă, zilnic teoria
solidarităţii şi o adresaţi amărâţilor ţării, când aţi furat şi furaţi
- legal şi ilegal - tocmai averea celor mulţi? Înapoi în zoologie,
căpuşi portocalii!
Poate aţi uitat un banc sinistru care circula acum câţiva ani
prin estul Europei: ”A fost descoperită mama lui Lenin. Ea e
vie. Şi e din nou gravidă”.
Pierduta noastră ţară
Pierduta noastră ţară,
Ce se mai poate face,
Când, ca-n război, noi pierdem
Sărmana noastră pace?
Românii mor de foame
În propria lor ţară,
Nici nu se nasc copiii,
Că şi încep să moară.
E-omaladie gravă,
În fiecare casă,
Mormântul ne atrage
Şi steaua ne apasă.
Aici, e-un fel de cuşcă,
Făcută din zăbrele,
Adolescenţii-nvaţă
Să mintă şi să-nşele.
Bătrânii-şi poartă vârsta
Prin zile nisipoase,
Dar cea mai grea povară
Li-s propriile oase.
N-au bani de-o biată pâine,
În pieţele corupte,
Nu-i mai ascultă nimeni
Pe cei întorşi din lupte.
Ferestrele-n oraşe,
Ferestrele în sate
Rămân şi zi, şi noapte
La fel de-ndoliate.
Şi, vai, ca nişte jalnici
Şi vinovaţi furunculi,
Apar pe trupul ţării
Distrugători homunculi.
Pierduta noastră ţară
Te-ai afundat în tine,
Apar marionete,
Ce clămpăne că-i bine.
Impozite cretine
Şi taxe criminale
Blochează în cavale
Cântările de jale.
Se moare-n România
Ca-n abatoare stranii.
Ce vite de tăiere
Au devenit ţăranii!
Dar trec şi muncitorii
Şi trec şi cărturarii,
Prin marile sentinţe
Şimarile avarii.
Pe-aici, prin România
Nu numai că se plânge,
Dar roua de pe iarbă
În zori miroase-a sânge.
Eşti văduvă de pace,
Tristeţea te omoară,
Pierduta noastră viaţă,
Pierduta noastră ţară!
de Adrian Păunescu – 14 iunie 2010
Până la urmă, ce aveţi, nevrednicilor cu această ţară?
Cum dracului de aţi ajuns voi, nişte sfertodocţi abuzivi,
să conduceţi o Românie bimilenară, să vă îmbogăţiţi pe seama
ei şi să nu vă astâmpăraţi nici după ce v-aţi făcut plinul, gaşcă
de citrice putrede ce sunteţi! Noi, ăilalţi, aproape că vă şi
iertasem pentru marşul vostru prin străchini, pentru
neverosimila trecere într-o noapte de la stânga la dreapta, pentru
toată contribuţia voastră la prăpădul general.
Vă consideram nişte începători în ale politicii şi nişte buşteni
în care încă nu a intrat meşterul cu dalta, să le dea formă. V-aţi
trădat familiile şi prietenii, ca să cerşiţi un loc mai în faţă la
momentul împărţirii de scaune. Şi dacă aţi fost cinici şi duri
între voi, ce v-ar fi putut opri din opera de umilire şi retrogradare
a poporului român, căruia i-aţi dat cu democraţia în cap, să-i
treacă pofta de-a mai exprima opţiuni. Primele întruchipări ale
voastre erau parcă din galeria de epubrete a unui prestidigitator
alchimist. Cu timpul, leagănul naşterii voastre a fost
chiuveta. Din spălăturile ei s-a putut naşte haita voastră
nevertebrată şi lacomă.
Dar măcar o relaţie de bună ziua să fi menţinut voi cu poporul
pe care l-aţi târât în toate aventurile zoologiei infecte.
Vă trebuia această legitimaţie nobilă facturată de poporul român.
N-aţi păstrat nici măcar această regulă formală a jocului, aţi
început să împărţiţi copite, în stânga şi în dreaptă, celor care
v-au girat începuturile ceţoase. Duduiţi printre noi cu o totală
lipsă de ruşine şi cu un înspăimântător efect pervers al lipsei
de biografie. V-aţi şters pe picioare şi pe creier cu steagurile şi
aţi dat ţara care vă suportase pe trei frigidere, pe un fax, pe
cinci televizoare şi pe o maşină automată de făcut bani. Aţi
inventat geografii perverse şi n-aţi mai recunoscut istoria
relaţiilor dintre ţara în care trăiţi şi alte ţări, importante şi
decisive, ale lumii.
Prin pluralism aţi înţeles indecizia înjositoare de a nu şti, în
momentul oportun, care fund de stăpân trebuie spălat şi pupat,
ca să-i crească importanţa.
Dar, mai ales, aţi învăţat să furaţi. Ăia care erau consideraţi
performeri, pentru că furau oul de sub cloşcă, au devenit, între
timp, nişte amatori jalnici în comparaţie cu maeştrii care sunteţi.
Iar unde n-aţi putut da lovituri directe aţi introdus şmechereşte
politica voastră de tăiere din salarii şi din pensii, ca să acoperiţi
prin drastica împuţinare ceea ce nici nu s-ar fi observat dacă
ştiaţi să dinamizaţi componentele relansării economice.
E pustiu pe unde călcaţi voi şi se goleşte ţara de medici, de
avocaţi, de ingineri, de umanişti, de tehnicieni. Mor oamenii
de disperare, bombardaţi perfid de ştirile pe care ţine să li le
transmită, rânjind, rânjind şi din ochi, nu numai din gură,
homunculul şef, ăla pus în capul trebii de piraţii lacrimii
naţionale. Pe unde să mai scoatem capul, în acest joc de
esenţă cinică, la care ne împingeţi de parcă ne-aţi mai pregăti,
după viaţa nenorocită pe care o ducem, pentru o altă viaţă,
de inconştienţă şi huzur.
Unde e capitalismul, ticăloşilor? Ce-i cu această infernală
derivă în care pluteşte biata noastră ţară? Aţi jupuit zilnic
poporul român, v-aţi îmbuibat şi v-aţi înfăşurat în ziduri groase
de epidermă porcină, ca să nu vă mai deranjeze nici măcar un
cuvânt din partea celor obidiţi. Cum faceţi voi, mă, zilnic teoria
solidarităţii şi o adresaţi amărâţilor ţării, când aţi furat şi furaţi
- legal şi ilegal - tocmai averea celor mulţi? Înapoi în zoologie,
căpuşi portocalii!
Poate aţi uitat un banc sinistru care circula acum câţiva ani
prin estul Europei: ”A fost descoperită mama lui Lenin. Ea e
vie. Şi e din nou gravidă”.
Pierduta noastră ţară
Pierduta noastră ţară,
Ce se mai poate face,
Când, ca-n război, noi pierdem
Sărmana noastră pace?
Românii mor de foame
În propria lor ţară,
Nici nu se nasc copiii,
Că şi încep să moară.
E-omaladie gravă,
În fiecare casă,
Mormântul ne atrage
Şi steaua ne apasă.
Aici, e-un fel de cuşcă,
Făcută din zăbrele,
Adolescenţii-nvaţă
Să mintă şi să-nşele.
Bătrânii-şi poartă vârsta
Prin zile nisipoase,
Dar cea mai grea povară
Li-s propriile oase.
N-au bani de-o biată pâine,
În pieţele corupte,
Nu-i mai ascultă nimeni
Pe cei întorşi din lupte.
Ferestrele-n oraşe,
Ferestrele în sate
Rămân şi zi, şi noapte
La fel de-ndoliate.
Şi, vai, ca nişte jalnici
Şi vinovaţi furunculi,
Apar pe trupul ţării
Distrugători homunculi.
Pierduta noastră ţară
Te-ai afundat în tine,
Apar marionete,
Ce clămpăne că-i bine.
Impozite cretine
Şi taxe criminale
Blochează în cavale
Cântările de jale.
Se moare-n România
Ca-n abatoare stranii.
Ce vite de tăiere
Au devenit ţăranii!
Dar trec şi muncitorii
Şi trec şi cărturarii,
Prin marile sentinţe
Şimarile avarii.
Pe-aici, prin România
Nu numai că se plânge,
Dar roua de pe iarbă
În zori miroase-a sânge.
Eşti văduvă de pace,
Tristeţea te omoară,
Pierduta noastră viaţă,
Pierduta noastră ţară!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
