Pocaitii sunt ca toti oamenii, numai ca sunt manipulati mental, de un grup de interese ce au sediul in America! Asa zisa zeciuiala, ajutorarile, donatiile, etc. sunt trimise sediilor din America care s-au imbogatit pe ,,spinarea ''prostiei umane” ! De exemplu, sediul adventistilor din America are in posesie sute de avioane, sute de vapoare si fonduri de miliarde de dolari! proveniti de unde? ii cunoaste cineva? De fapt toate sectele si religiile in general sunt ,,conduse''din umbra si dirijate de oculta mondiala, ce au interese proprii si se bazeaza pe naivitatea populatiei globului, pentru a conduce asa zisele marionete! Totul, dar totul este condus (din umbra) inclusiv religiile (deoarece sunt profitabile) de grupul G8, si clanul Rothschild !
Sursa: http://www.tpu.ro/educatie
Asa ceva nu exista, exista doar ipocriti. Daca ar fi cu adevarat pocaiti ar respecta biblia care pentru ei e cartea sfanta. Deci pocaitilor cand mai sustineti ca sunteti crestini adevarati dati-va TOATA averea la saraci(inclusiv telefoanele mobile si calculatoarele de pe care postati pe TPU ), daca se leaga cineva de voi sa nu cumva sa indrazniti sa ripostati (aviz "credinciosilor" care toata ziua barfesc si fac reprosuri altora), ci sa ii rugati sa va injure si "pe celalalt obraz", sa daramati toate lacasurile de cult si sa ardeti icoanele, sa ucideti cu pietre pe cei care lucreaza duminica sau pe cei care savarsesc adulter(asta e din VT) etc. Cand o sa faceti toate astea puteti spune ca ati respectat cuvantul lui Isus Cristos si ca sunteti poaciti. Pana atunci puteti da din gura pana va plictisiti ca nici un om sanatos la cap nu va pune botul la minciunile si manipularile voastre.
Acuma o sa urmeze calificarile in lant cu "stupid" si "nefolositor" si raspunsuri de genul "dar biblia nu trebuie luata ad literam, cristos nu asta a vrut sa spuna, lasa ca o interpretam noi cum vrem" .Stim, e greu sa traiti in falsitate.
Sursa: http://www.tpu.ro/
Am citit cu atentie fiecare comentariu, de fapt o mica disputa intre cei ce cred in Dumnezeu si cei ce sunt impotriva lui Dumnezeu. Senzatia pe care am avut-o cind am ajuns in josul paginii a fost ca am intrat intr-o avalansa in care eram cind deasupra, in patura de zapada moale, cind dedesubt intre bolovanii antrenati de viitura. Eram intre cei ce cred in El si cei ce sunt impotriva Lui.
Am participat la multe dispute dintre credinciosi si atei. In timp de credinciosii vorbeau cu calm, catifelat, placut, duios despre credinta lor, ateii tipau, bateau cu pumnul in masa pentru a-si impune necredinta lor.
Credeti-ma, daca toata lumea asta de cind fiinteaza ea pe pamint nu ar fi avut o credinta oarecare, ar fi fost o lume de salbateci, fara teama de nimic si ce-i mai rau fara nici un sentiment fata de semenul de linga el.
Foarte multi nu cred si vin cu argumentul ca Dumnezeu nu exista pentru ca nu-L vad, nu-L pot evidentia cu mijloacele materiale de care dispun. Energia electrica este evidentiata desi nu se vede, prin efectele ei imediate. Dumnezeu insa lucreaza la scara universului vizibil si invizibil, este de alta natura decit noi iar noi, daca nu-L putem evidentia, e mai simplu sa spunem ca nu exista decit sa incercam sa-L descoperim. Si tiganul cind s-a dus la gradina zoologica si a vazut pentru prima data o girafa, el fiind invatat numai cu animale mici, până la inaltimea unui cal, a spus: asa ceva nu exista!.
Dintre toti cei care au scris aici pina la cele scrise de mine, cel mai violent mi s-a parut "negod" care ii face pe toti cei ce nu ii impartasesc ideile "primitivi". Cu alte cuvinte si Einstein care a spus:"Mi-am indeplinit misiunea aici" sau "L-am suparat pe Dumnezeu si intreaga omenire pentru ca opera mea nu are calitatea pe care ar fi trebuit sa o aiba", a spus Leonardo da Vinci sau "Maine nu voi mai fi aici!", reprezinta ultima predictie facuta de Nostradamus pe patul de moarte, "Dumnezeu ma va ierta. E treaba lui", a spus Heinrich Heine, sau Newton, descoperitorul gravităţii, se spune că întotdeauna, când rostea Numele lui Dumnezeu, îşi ridica pălăria de pe cap în semn de reverenţă, ca cei înţelepţi să vadă că nu numai proştii cred, Sir WALTER SCOTT, celebrul romancier englez, când era pe patul de moarte, a rugat pe ginerele său, Lockhart, să-i citească ceva din carte. "Din care carte?" a întrebat Lockhart, privind la cele 20.000 de volume, care acopereau pereţii. "Nu există decât o singură carte: BIBLIA!" răspunse Scott si inchei cu EMANUEL KANT, cel mai mare filozof german, scria lui STILLING, prietenul său, despre care a auzit că a început să citească Biblia: "Faci bine că îţi cauţi liniştea în Evanghelie, pentru că ea este un izvor nesecat al tuturor adevărurilor, cum nu se mai găseşte nicăieri". "Dacă Evanghelia n-ar fi lăsat să ţâşnească de pe paginile ei învăţăturile morale, care să alcătuiască temelia neclintită a vieţii omenirii întregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici până azi, în curăţia lor divină”. Sunt doar citeva din multele exemple de PRIMITIVI care au refuzat sa creada ca Dumnezeu nu exista.
Pina la un moment dat si eu credeam ca exista pentru ca asa am fost educat in familie si mai ales de Bunica mea care era crestina pocaita dar pe masura ce trecea timpul si am incercat sa pasesc in descoperirea Adevarului, am ajuns sa citesc multe materiale si acum am o relatie cu Dumnezeu, nu ma simt singur niciodata si simt ajutorul Lui permanent (ar trebui sa va povestesc prea multe ce mi s-au intimplat in viata si care m-au facut sa cred in El de data aceasta din convingere).
Vreau sa inchei pentru cei care au indoieli. Am gasit undeva scris si mi-a placut cum se pune problema.
"Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul. Daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic. Traieste ca si cum ar exista!!"
Si pentru a face pace in mica disputa de aici, un indemn:
"Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sinteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii" (Ioan 13:34-35).
P.S. Imi cer iertare daca am gresit pe undeva caci e dificil sa scrii un text mai mare in mica fereastra de aici. Imi cer iertare fata de cei pe care cuvintele mele i-au suparat in necredinta lor. Trebuie sa ne impacam unii cu altii caci facem parte din aceeasi "colivie" numita pamint, nu avem unde sa mergem nici unii nici ceilalti.
Sunt citiva
Iar la 72 de ani, Kant scria: "BIBLIA este cartea al cărei conţinut mărturiseşte el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cât de mare este vina noastră, cât de adâncă ne este căderea, dar şi cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. BIBLIA este comoara mea cea mai de preţ, fără de care aş fi nenorocit”.
P.S. Nimeni nu detina ADEVARUL iar cei ce sustin ca il detin isi depasesc atributiunile. Dumnezeu ne-a dat deplina libertate in viata aceasta, daca observati nu e nimeni care sa stea cu biciul in spatele nimanui, ne-a lasat libertatea de a alege Calea. Si fiecare trebuie sa-si aleaga calea pe care urmeaza sa mearga. Daca aceasta il va duce spre BUNE a ales calea buna, daca il va duce spre rau a avut o alegere proasta. Ceea ce este important, lucrurile se petrec la fel cu a sari intr-o prapastie. Cit timp mergi pe marginea prapastiei ai posibilitatea de a te razgindi si a merge in alt sens, sau cind ajungi pe margine sa iei macar o parasuta. Dupa ce ti-ai dat drumul in gol, nu te mai poti razgindi, nu mai ai timp, soarta iti este pecetluita.
Fie ca fiecare dintre noi sa aleaga calea care sa ne duca spre binele nostru.
Sursa: http://www.tpu.ro/
vineri, 30 decembrie 2011
DESPRE EXCROCHERIA BANCILOR
EXCLUSIV Motociclistul vânat în mormânt timp de doi ani de BCR şi de recuperatori
Pentru un credit de 2.500 de euro, Bogdan Crai, un tânăr care a murit într-un accident rutier la doar 22 de ani, a fost urmărit de BCR şi recuperatorii de credite aproape doi ani. Mama bucureşteanului care şi-a luat credit pentru o motocicletă de vis, povesteşte în exclusivitate pentru Adevărul coşmarul la care a fost supusă de bănci şi firmele de recuperări de credite după după moarte fiului ei.
BCR a încercat să recupereze aproximativ 2.500 de euro de la Bogdan Crai, timp de doi ani după moartea acestuia. Absolvent al Facultăţii de Informatică, Bogdan a murit în iulie 2007, într-un accident de circulaţie în drum spre Constanţa, unde avea de gând să participe la Liberty Parade. Mama tânărului, Gabriela Crai, povesteşte că Bogdan şi-a dorit foarte mult o motocicletă, iar în 2006, tânărul a făcut un credit de 2.500 euro la BCR, pentru o Yamaha, pe care ulterior a vândut-o şi şi-a cumpărat o Honda, pe care a condus-o când a murit. Banca a terorizat-o cu somaţii venite pe numele fiului ei decedat, deşi ea le-a comunicat în repetate rânduri angajaţilor BCR că fiul ei nu mai trăieşte.
A anunţat banca de deces, dar a primit somaţii
"Bogdan a făcut creditul la mama unei foste colege de liceu care lucra la BCR - Griviţa. După tragedie, fosta colegă m-a sunat şi mi-a spus ca ar trebui să merg la bancă să duc certificatul de deces, lucru pe care l-a făcut tatăl lui Bogdan la o lună după decesul fiului meu. A fost asigurat că nu mai trebuie să facem nimic, căci creditul va fi rambursat de BCR Asigurări de viaţă. În vara anului următor - 2008, am început să primesc pe numele lui Bogdan înştiinţări de la BCR că mai are de rambursat diferite sume", îşi aminteşte Gabriela Crai debutul terorii psihice la care a supus-o banca.
Mama motocilistului urmărit dincolo de moarte de BCR a sunat-o pe funcţionara care l-a ajutat pe Bogdan să obţină creditul, care i-a spus să stea liniştită, deoarece somaţia este o eroare. Liniştea a ţinut până luna următoare, când Gabriela Crai a primit o nouă somaţie pe numele fiul ei decedat. "Nu ai cum să-ţi imaginezi ce înseamnă ca dupa un an, în care nu eram sigură dacă trăiesc un coşmar sau dacă într-adevăr copilul meu nu mai era, să mă trezesc cu o scrisoare adresată lui Bogdan Crai. Eram preocupată de procesul cu accidentul în care a murit Bogdan, aşa că am zis să nu mă mai agit pentru bancă, căci oricum făcusem tot ce trebuie pentru a se încheia cu acel credit. M-am înşelat amarnic", îşi mai aminteşte Gabriela Crai.
Firmele de recuperatori au început şi ele "vânătoarea"
La sfârşitul lui 2008 Gabriela a început să fie asaltată de firmele de recuperatori de credite cu care lucrează BCR. "Am primit de la o societate de recuperare creanţe "Creditexpress Financial Services" înştiinţarea. I-am sunat, le-am explicat despre ce este vorba, mi-au spus că nu-i interesează că Bogdan e mort, ei au preluat creanţa şi trebuie să recupereze datoria de la Bogdan Crai. Văzând că nu am cu cine să vorbesc le-am dat "adresa" unde îl pot găsi pe Bogdan", îşi mai aminteşte Gabriela Crai.
Somaţii pentru tânărul mort şi de la sediul central al BCR
Coşmarul la care a fost supusă mama lui Bogdan nu s-a încheiat aici. Dupa vreo 3 luni de linişte, altă firmă de recuperări a început să îl someze pe tânărul decedat să plătească datoria. "Am primit înştiinţare de la altă firmă, Kruk Internaţional. Am fost la BCR Griviţa, unde un domn Răzvan Chivu mi-a spus ca nu înţelege ce s-a întâmplat, că BCR Asigurări i-a despagubit în lei în luna aprilie 2008, dar schimbul valutar s-a făcut în iulie 2008 şi din cauza cursului euro, ar mai fi ceva de plată, dar nu este problema mea, o rezolvă ei într-un fel. L-am rugat să-mi dea toate extrasele de cont. Am fost şi la directorul de sucursală care m-a sfătuit să fac reclamaţie la BCR - administraţia centrală (primisem şi de la ei o somaţie). Am făcut reclamaţie şi nici până astăzi nu am primit un răspuns de la ei. În schimb nu am mai primit nici o somaţie de la nimeni", a mai spus Gabriela Crai.
Sursa: www.adevarul.ro http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/timisoara_Motociclistul_vanat_in_mormant_timp_de_doi_ani_de_BCR_si_recuperatorii_de_credite_0_338966776.html
EXCLUSIV Mile Cărpenişan a câştigat de dincolo de moarte războiul cu recuperatorii de credite BRD
BRD l-a dat în judecată pe Mile Cărpenişan la cinci luni după ce acesta a murit. Banca a făcut o gafă macabră în încercarea de a-şi recupera 6.000 de euro luaţi cu împrumut de jurnalist, iar judecătorii au respins cererea băncii executorilor bancari.
Mile Cărpenişan este "vânat" dincolo de moarte de recuperatorii de credite ai BRD
Magistraţii timişoreni au refuzat să-l execute silit pe jurnalist. Ei au respins solicitarea de executare silită pe numele Mile Cărpenişan. „Mile Cărpenişan nu poate fi executat silit deoarece a decedat, iar banca trebuie să se îndrepte împotriva beneficiarilor dreptului de succesiune”, se arată în motivarea judecătoarei Magdalena Dietrich.
Recuperatorii BRD l-au dat în judecată pe jurnalistul de război Mile Cărpenişan pentru că acesta nu şi-a mai plătit ratele la două dintre credite. Asta deoarece Mile Cărpenişan s-a stins din viaţă în 22 martie, la vârsta de 34 de ani, în urma unei septicemii. Reprezentanţii Direcţiei de Recuperare Creanţe a BRD nu au aflat acest lucru, iar la începutul lunii august i-au deschis proces la Judecătoria Timişoara. „Este o aberaţie ca banca să se îndrepte împotriva lui Mile Cărpenişan. Este absurd că nu au ştiut că el a decedat, iar dacă el a avut proprietăţi, legal era să se îndrepte împotriva moştenitorilor”, a spus avocatul timişorean Carmen Obîrşanu.
Execurat silit la cinci luni după moarte
Gafa a fost provocată de BRD din cauza unor credite de nevoi personale nerambursate în valoare de 5.500 de euro, luate în urmă cu trei ani. De asemenea, banca susţine că ziaristul bănăţean mai are o restanţă de 2.700 de lei la un credit luat în aceeaşi perioadă. „Vă rugăm să dispuneţi executarea silită a numitului Mile Cărpenişan pentru că nu a achitat creditele restante”, se arată în cererea de chemare în judecată, depusă de către executorul bancar Robert Cimpu, desemnat de sucursala bancară să recupereze banii de la reporterul de război. Magistraţii chiar l-au citat pe jurnalist să se prezinte la proces, însă din datele de la Evidenţa Populaţiei a rezultat că este decedat de aproape jumătate de an.
Mile a câştigat bătălia
Reporterul de război Mile Cărpenişan a decedat la sfârşitul lunii martie în urma unei septicemii, la Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean Timişoara. După ce timp de zece ani a transmis din mijlocul conflictelor armate din Iugoslavia, Kosovo şi Irak, Mile s-a ocupat de familie şi de turism, punând bazele unei agenţii care promova Muntenegru.
Sursa : http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/timisoara-timis-adevarul_de_seara-brd-mile_carpenisan-jurnalist_0_330567429.html
Pentru un credit de 2.500 de euro, Bogdan Crai, un tânăr care a murit într-un accident rutier la doar 22 de ani, a fost urmărit de BCR şi recuperatorii de credite aproape doi ani. Mama bucureşteanului care şi-a luat credit pentru o motocicletă de vis, povesteşte în exclusivitate pentru Adevărul coşmarul la care a fost supusă de bănci şi firmele de recuperări de credite după după moarte fiului ei.
BCR a încercat să recupereze aproximativ 2.500 de euro de la Bogdan Crai, timp de doi ani după moartea acestuia. Absolvent al Facultăţii de Informatică, Bogdan a murit în iulie 2007, într-un accident de circulaţie în drum spre Constanţa, unde avea de gând să participe la Liberty Parade. Mama tânărului, Gabriela Crai, povesteşte că Bogdan şi-a dorit foarte mult o motocicletă, iar în 2006, tânărul a făcut un credit de 2.500 euro la BCR, pentru o Yamaha, pe care ulterior a vândut-o şi şi-a cumpărat o Honda, pe care a condus-o când a murit. Banca a terorizat-o cu somaţii venite pe numele fiului ei decedat, deşi ea le-a comunicat în repetate rânduri angajaţilor BCR că fiul ei nu mai trăieşte.
A anunţat banca de deces, dar a primit somaţii
"Bogdan a făcut creditul la mama unei foste colege de liceu care lucra la BCR - Griviţa. După tragedie, fosta colegă m-a sunat şi mi-a spus ca ar trebui să merg la bancă să duc certificatul de deces, lucru pe care l-a făcut tatăl lui Bogdan la o lună după decesul fiului meu. A fost asigurat că nu mai trebuie să facem nimic, căci creditul va fi rambursat de BCR Asigurări de viaţă. În vara anului următor - 2008, am început să primesc pe numele lui Bogdan înştiinţări de la BCR că mai are de rambursat diferite sume", îşi aminteşte Gabriela Crai debutul terorii psihice la care a supus-o banca.
Mama motocilistului urmărit dincolo de moarte de BCR a sunat-o pe funcţionara care l-a ajutat pe Bogdan să obţină creditul, care i-a spus să stea liniştită, deoarece somaţia este o eroare. Liniştea a ţinut până luna următoare, când Gabriela Crai a primit o nouă somaţie pe numele fiul ei decedat. "Nu ai cum să-ţi imaginezi ce înseamnă ca dupa un an, în care nu eram sigură dacă trăiesc un coşmar sau dacă într-adevăr copilul meu nu mai era, să mă trezesc cu o scrisoare adresată lui Bogdan Crai. Eram preocupată de procesul cu accidentul în care a murit Bogdan, aşa că am zis să nu mă mai agit pentru bancă, căci oricum făcusem tot ce trebuie pentru a se încheia cu acel credit. M-am înşelat amarnic", îşi mai aminteşte Gabriela Crai.
Firmele de recuperatori au început şi ele "vânătoarea"
La sfârşitul lui 2008 Gabriela a început să fie asaltată de firmele de recuperatori de credite cu care lucrează BCR. "Am primit de la o societate de recuperare creanţe "Creditexpress Financial Services" înştiinţarea. I-am sunat, le-am explicat despre ce este vorba, mi-au spus că nu-i interesează că Bogdan e mort, ei au preluat creanţa şi trebuie să recupereze datoria de la Bogdan Crai. Văzând că nu am cu cine să vorbesc le-am dat "adresa" unde îl pot găsi pe Bogdan", îşi mai aminteşte Gabriela Crai.
Somaţii pentru tânărul mort şi de la sediul central al BCR
Coşmarul la care a fost supusă mama lui Bogdan nu s-a încheiat aici. Dupa vreo 3 luni de linişte, altă firmă de recuperări a început să îl someze pe tânărul decedat să plătească datoria. "Am primit înştiinţare de la altă firmă, Kruk Internaţional. Am fost la BCR Griviţa, unde un domn Răzvan Chivu mi-a spus ca nu înţelege ce s-a întâmplat, că BCR Asigurări i-a despagubit în lei în luna aprilie 2008, dar schimbul valutar s-a făcut în iulie 2008 şi din cauza cursului euro, ar mai fi ceva de plată, dar nu este problema mea, o rezolvă ei într-un fel. L-am rugat să-mi dea toate extrasele de cont. Am fost şi la directorul de sucursală care m-a sfătuit să fac reclamaţie la BCR - administraţia centrală (primisem şi de la ei o somaţie). Am făcut reclamaţie şi nici până astăzi nu am primit un răspuns de la ei. În schimb nu am mai primit nici o somaţie de la nimeni", a mai spus Gabriela Crai.
Sursa: www.adevarul.ro http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/timisoara_Motociclistul_vanat_in_mormant_timp_de_doi_ani_de_BCR_si_recuperatorii_de_credite_0_338966776.html
EXCLUSIV Mile Cărpenişan a câştigat de dincolo de moarte războiul cu recuperatorii de credite BRD
BRD l-a dat în judecată pe Mile Cărpenişan la cinci luni după ce acesta a murit. Banca a făcut o gafă macabră în încercarea de a-şi recupera 6.000 de euro luaţi cu împrumut de jurnalist, iar judecătorii au respins cererea băncii executorilor bancari.
Mile Cărpenişan este "vânat" dincolo de moarte de recuperatorii de credite ai BRD
Magistraţii timişoreni au refuzat să-l execute silit pe jurnalist. Ei au respins solicitarea de executare silită pe numele Mile Cărpenişan. „Mile Cărpenişan nu poate fi executat silit deoarece a decedat, iar banca trebuie să se îndrepte împotriva beneficiarilor dreptului de succesiune”, se arată în motivarea judecătoarei Magdalena Dietrich.
Recuperatorii BRD l-au dat în judecată pe jurnalistul de război Mile Cărpenişan pentru că acesta nu şi-a mai plătit ratele la două dintre credite. Asta deoarece Mile Cărpenişan s-a stins din viaţă în 22 martie, la vârsta de 34 de ani, în urma unei septicemii. Reprezentanţii Direcţiei de Recuperare Creanţe a BRD nu au aflat acest lucru, iar la începutul lunii august i-au deschis proces la Judecătoria Timişoara. „Este o aberaţie ca banca să se îndrepte împotriva lui Mile Cărpenişan. Este absurd că nu au ştiut că el a decedat, iar dacă el a avut proprietăţi, legal era să se îndrepte împotriva moştenitorilor”, a spus avocatul timişorean Carmen Obîrşanu.
Execurat silit la cinci luni după moarte
Gafa a fost provocată de BRD din cauza unor credite de nevoi personale nerambursate în valoare de 5.500 de euro, luate în urmă cu trei ani. De asemenea, banca susţine că ziaristul bănăţean mai are o restanţă de 2.700 de lei la un credit luat în aceeaşi perioadă. „Vă rugăm să dispuneţi executarea silită a numitului Mile Cărpenişan pentru că nu a achitat creditele restante”, se arată în cererea de chemare în judecată, depusă de către executorul bancar Robert Cimpu, desemnat de sucursala bancară să recupereze banii de la reporterul de război. Magistraţii chiar l-au citat pe jurnalist să se prezinte la proces, însă din datele de la Evidenţa Populaţiei a rezultat că este decedat de aproape jumătate de an.
Mile a câştigat bătălia
Reporterul de război Mile Cărpenişan a decedat la sfârşitul lunii martie în urma unei septicemii, la Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean Timişoara. După ce timp de zece ani a transmis din mijlocul conflictelor armate din Iugoslavia, Kosovo şi Irak, Mile s-a ocupat de familie şi de turism, punând bazele unei agenţii care promova Muntenegru.
Sursa : http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/timisoara-timis-adevarul_de_seara-brd-mile_carpenisan-jurnalist_0_330567429.html
Giganţii care conduc lumea din umbră. Află cine sunt speculanţii care controlează preţul benzinei şi al pâinii
Dacă de mâine se va scumpi pâinea, oamenii vor da vina pe comercianţi, guvern sau agricultori. Habar nu au pe întregul lanţ este o verigă neştiută şi care contribuie substanţial la preţurile mari. Dacă ar creşte preţul la benzină, oamenii s-ar uita chiorâş întâi de toate la companiile petroliere. Apoi la accizele mari şi, eventual, la bancile de investiţii care jonglează pe burse cu toate cotaţiile ţiţeiului.
Mai există, însă, o prezenţă fantomatică dar masivă ce dictează preţul în galantar sau la staţie: un club mic şi aproape exclusivist de companii care se ocupă cu tranzacţionarea de cereale, combustibili sau metale. Acestea mută anual mărfuri în valoare de peste un trilion de dolari. Cei care se ocupă cu bursele le numesc pretenţios traderi. În fapt, aceştiea sunt mega-speculatori la nivel planetar. Bazat pe creşterea rapidă Chinei, Braziliei, Indiei sau Rusiei, boom-ul din domeniul materiilor prime a săltat profiturile acestor companii.
Jurnalul Naţional vă prezintă cele mai importante companii de acest domeniu iI motivele pentru care viaţa vă este, în parte, mizerabilă şi din cauza lor. Primii cinci traderi de materii prime din lume au acumulat anul trecut venituri de 629 miliarde de dolari, puţin sub primii cinci giganţi din domeniul financiar, potrivit unei analize Reuters. Se situează însă peste top 5 din telecom şI tehnologie.
Uniunea Europeană şi SUA încearcă să reglementeze modul cum pariază marile bănci şi fondurile speculative asupra bunurilor, dar traderii rămân de neatins. De regulă, sunt afaceri de familie iar companiile nu sunt listate pe burse, aşa că puţine date se cunosc despre acestea. Se ştie, însă, că îşi extind tentaculele. Marii traderi deţin acum mine, zăcăminte, sonde; nave oceanice şi conducte pentru transportul bogăţiilor subsolului şI depozite, silozuri şi porturi pentru a le stoca.
Cât de mari pot fi? Ca să va faceţi o imagine de ansamblu, doi astfel de intermediari, Vitol şI Trafigura, au vândut anul trecut împreună 8,1 milioane de barili de ţiţei pe zi. Asta înseamnă exporturile combinate ale Arabiei Saudite şi Venezuelei. Glencore controlează 55% din zincul tranzacţionat la nivel mondial şi 36% din cupru. Vitol a avut anul trecut vânzari de 195 de miliarde de dolari, dublu faţă de Apple. Deţine 200 de petroliere. Dacă autorităţile de reglementare se preocupă de cât pariază băncile cu proprii bani pe bursele de mărfuri, asta nu se aplică intermediarilor de mărfuri.
Manipularea burselor pentru creşterea profitului
În 2007 o creştere rapidă a preţului la mâncare a dus la critici împotriva marilor traderi de acest gen; în 2008 când ţiţeiul a ajuns 147 de dolari pe baril, SUA au acuzat companiile Arcadia şi Parnon, ambele deţinute de miliardarul norvegian John Fredriksen că au acumulat cantităţi masive de ţiţei fără intenţia de a-l folosi, şi deci de a creşte preţul. Per total, compania a făcut un profit de doar 50 de milioane de dolari, dar sute de milioane de şoferi din lume au “beneficiat” din plin de scumpiri.
Compania americană de rafinare Tosco a dat în judecată în anii 2000 Arcadia şi Glencore pentru manipularea pieţei, care i-a produs pierderi. Cazul a fost rezolvat în afara tribunalului printr-o înţelegere între părţi. În cazul metalelor, depozite întregi pot fi ţinute ani buni drept garanţii pentru împrumuturi, permiţând unor traderi să domine pieţele metalelor şi să controleze o bucată mare din furnizare la nivel planetar. Acest conflict de interese a fost criticat direct în parlamentul britanic. Speculatorii nu fac bani doar când preţurile urcă - cei mai mulţi se bazează pe arbitraj, adică diferenţa între preţuri la nivel mondial în diverse locuri.
Spre exemplu, se pot exporta cereale produse în România la preţuri mici şI pentru care fermierii nu au silozuri, la preţuri internaţionale către SUA. Diferenţa o reprezintă câştigul. Altă dată speculatorii profită de preţurile mici din prezent, ştiind că pe viitor vor creşte. Aşa au procedat în 2009 Koch şI Vitol, când au înmagazinat 100 de milioane de barili. Acum ţiţeiul este la 80 de dolari barilul, faţă de 40-60 atunci.
Fantomele care ne scumpesc viaţa
Vitol este cel mai mare trader din lume şi este înregistrată în Olanda. Cu doar 2.700 de angajaţi compania generează annual 195 de miliarde de dolari. Activează în principal în zona energetică (petrol, gaze naturale, energie electrică), metale şI zahăr. Recent a cumpărat împreună cu o altă firmă benzinăriile Shell din 14 state aflate în Vestul Africii, păstrând brandul Shell. Firma este un simplu intermediar.
Glencore, însă, este altfel construită. Proprii săi angajaţi sunt 2.800, însă la minele şI sondele sale lucrează în total 55.000 de oameni. Anul trecut a învârtit afaceri de 145 miliarde de dolari în energie, metale, minerale şi agricultură. Fondatorul său, Marc Rich, 76 de ani, a fost pus inclusiv pe lista neagră a FBI pentru acuzaţii de evaziune şI violarea embargoului asupra Iranului. Rich şi-a vândut cota în 1994. Compania, înregistrată în Elveţia, a fost listată recent pe bursă, ceea ce l-a făcut instantaneu miliardar pe directorul său executiv Ivan Glassenberg. Deţinând 16% din firmă, la capitalizarea actuală, cota sa este de 4,5 miliarde de dolari. Compania are de la ferme în America de Sud la mine de cupru în Zambia. Mai deţine şI 34,5% la gigantul minier Xstrata. Rich a fost exonerat de preşedintele american Bill Gates.
Cargill a fost fondată în 1965 de către William Wallace Cargill. Are 130.000 de angajaţi la nivel mondial iar activitatea sa se concentrează îndeosebi în agricultură, cumpărând de la producători la preţuri mici cereale, floarea-soarelui şI vânzându-le mai departe la preţul internaţional. Este condusă de către Greg Page şI are annual venituri de 108 miliarde de dolari. În topul Forbes 500 ar fi a 13-a din lume, imediat după gigantul bancar Citigroup. Este cea mai mare companie privată din SUA şI activează inclusiv în România. Cargill Agricultură SRL a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,76 miliarde de lei şI pierderi de 63,5 milioane de lei. În 1937 a fost forţată să îşi vândă contractele de porumb. În 1972 a fost atacată pe motiv că a vândut mari cantităţi de grâu în Rusia pentru a creşte preţul.
Koch Industries este un colos cu venituri de 100 de miliarde de dolari şI 70.000 de angajaţi. A fost fondată de Fred Koch în anii 1920 în SUA iar acum este condusă de familia acestuia, fraţii Charles şI David Koch. Deţine în SUA aproape 6.500 de kilometri de conducte şI trei dintre cele mai profitabile rafinării ale ţării. Operează în 60 de ţări. Cei doi fraţi sunt apropiaţi de Partidul Republican din SUA iar tentaculele lor în zona politică i-au adus numele de “Kochtopus”. În 2009-2010 compania a profitat de faptul că petrolul este foarte ieftin şI a cumpărat în cantităţi imense. Profitând de navele şI conductele sale, l-a stocat în zona de coastă a Golfului Mexic. După care l-a vândut pe contracte derivative cu livrare în viitor. Strategia i-a adus un profit de 10 dolari pe baril. O serie de foşti angajaţi ai săi au fost găsiţi că au avut “activităţi criminale” în şase state din 2002 până în 2008.
ADM, fostă Archer Daniels Midland, a fost fondată în 1902 şI este regina tranzacţiilor cu porumb. Are 30.000 de angajaţi şI venituri de 81 de miliarde de dolari. “Porumbul merge într-o parte iar profitul în cealaltă”, este o vorbă celebră care descrie cum această firmă a transformat cerealele în aur. Deţine camioane, barje, nave şI uzine de procesare, plantaţii de palmieri şI combinate chimice în Asia şI silozuri în Brazilia.
Gunvor este un alt trader celebru. Se ocupă de petrol, cărbune şI gaz lichefiat. A fost înfiinţată de omul de afaceri rus Ghennady Timchenko în 1997 iar documentele WikiLeaks arată că însuşi premierul rus Vladimir Putin deţine aproape jumătate din acţiunile sale. Cifra de afaceri a firmei a crescut fenomenal, de la 5 miliarde de dolari în 2004 la 80 de miliarde în acest an (estimată).
Louis Dreyfus este o firmă fondată în 1851 în Franţa şI este cel mai mare trader de bumbac şI orez din lume. Afacerile sale au însumat în 2010 - 46 de miliarde de dolari.
De ce se scumpesc mâncarea sau benzina: clubul de speculatori cu relaţii politice şi afaceri de un trilion de dolari
Autor: DANIEL IONASCU
5 noiembrie 2011 – 13:19
Sursa: jurnalul.ro
Mai există, însă, o prezenţă fantomatică dar masivă ce dictează preţul în galantar sau la staţie: un club mic şi aproape exclusivist de companii care se ocupă cu tranzacţionarea de cereale, combustibili sau metale. Acestea mută anual mărfuri în valoare de peste un trilion de dolari. Cei care se ocupă cu bursele le numesc pretenţios traderi. În fapt, aceştiea sunt mega-speculatori la nivel planetar. Bazat pe creşterea rapidă Chinei, Braziliei, Indiei sau Rusiei, boom-ul din domeniul materiilor prime a săltat profiturile acestor companii.
Jurnalul Naţional vă prezintă cele mai importante companii de acest domeniu iI motivele pentru care viaţa vă este, în parte, mizerabilă şi din cauza lor. Primii cinci traderi de materii prime din lume au acumulat anul trecut venituri de 629 miliarde de dolari, puţin sub primii cinci giganţi din domeniul financiar, potrivit unei analize Reuters. Se situează însă peste top 5 din telecom şI tehnologie.
Uniunea Europeană şi SUA încearcă să reglementeze modul cum pariază marile bănci şi fondurile speculative asupra bunurilor, dar traderii rămân de neatins. De regulă, sunt afaceri de familie iar companiile nu sunt listate pe burse, aşa că puţine date se cunosc despre acestea. Se ştie, însă, că îşi extind tentaculele. Marii traderi deţin acum mine, zăcăminte, sonde; nave oceanice şi conducte pentru transportul bogăţiilor subsolului şI depozite, silozuri şi porturi pentru a le stoca.
Cât de mari pot fi? Ca să va faceţi o imagine de ansamblu, doi astfel de intermediari, Vitol şI Trafigura, au vândut anul trecut împreună 8,1 milioane de barili de ţiţei pe zi. Asta înseamnă exporturile combinate ale Arabiei Saudite şi Venezuelei. Glencore controlează 55% din zincul tranzacţionat la nivel mondial şi 36% din cupru. Vitol a avut anul trecut vânzari de 195 de miliarde de dolari, dublu faţă de Apple. Deţine 200 de petroliere. Dacă autorităţile de reglementare se preocupă de cât pariază băncile cu proprii bani pe bursele de mărfuri, asta nu se aplică intermediarilor de mărfuri.
Manipularea burselor pentru creşterea profitului
În 2007 o creştere rapidă a preţului la mâncare a dus la critici împotriva marilor traderi de acest gen; în 2008 când ţiţeiul a ajuns 147 de dolari pe baril, SUA au acuzat companiile Arcadia şi Parnon, ambele deţinute de miliardarul norvegian John Fredriksen că au acumulat cantităţi masive de ţiţei fără intenţia de a-l folosi, şi deci de a creşte preţul. Per total, compania a făcut un profit de doar 50 de milioane de dolari, dar sute de milioane de şoferi din lume au “beneficiat” din plin de scumpiri.
Compania americană de rafinare Tosco a dat în judecată în anii 2000 Arcadia şi Glencore pentru manipularea pieţei, care i-a produs pierderi. Cazul a fost rezolvat în afara tribunalului printr-o înţelegere între părţi. În cazul metalelor, depozite întregi pot fi ţinute ani buni drept garanţii pentru împrumuturi, permiţând unor traderi să domine pieţele metalelor şi să controleze o bucată mare din furnizare la nivel planetar. Acest conflict de interese a fost criticat direct în parlamentul britanic. Speculatorii nu fac bani doar când preţurile urcă - cei mai mulţi se bazează pe arbitraj, adică diferenţa între preţuri la nivel mondial în diverse locuri.
Spre exemplu, se pot exporta cereale produse în România la preţuri mici şI pentru care fermierii nu au silozuri, la preţuri internaţionale către SUA. Diferenţa o reprezintă câştigul. Altă dată speculatorii profită de preţurile mici din prezent, ştiind că pe viitor vor creşte. Aşa au procedat în 2009 Koch şI Vitol, când au înmagazinat 100 de milioane de barili. Acum ţiţeiul este la 80 de dolari barilul, faţă de 40-60 atunci.
Fantomele care ne scumpesc viaţa
Vitol este cel mai mare trader din lume şi este înregistrată în Olanda. Cu doar 2.700 de angajaţi compania generează annual 195 de miliarde de dolari. Activează în principal în zona energetică (petrol, gaze naturale, energie electrică), metale şI zahăr. Recent a cumpărat împreună cu o altă firmă benzinăriile Shell din 14 state aflate în Vestul Africii, păstrând brandul Shell. Firma este un simplu intermediar.
Glencore, însă, este altfel construită. Proprii săi angajaţi sunt 2.800, însă la minele şI sondele sale lucrează în total 55.000 de oameni. Anul trecut a învârtit afaceri de 145 miliarde de dolari în energie, metale, minerale şi agricultură. Fondatorul său, Marc Rich, 76 de ani, a fost pus inclusiv pe lista neagră a FBI pentru acuzaţii de evaziune şI violarea embargoului asupra Iranului. Rich şi-a vândut cota în 1994. Compania, înregistrată în Elveţia, a fost listată recent pe bursă, ceea ce l-a făcut instantaneu miliardar pe directorul său executiv Ivan Glassenberg. Deţinând 16% din firmă, la capitalizarea actuală, cota sa este de 4,5 miliarde de dolari. Compania are de la ferme în America de Sud la mine de cupru în Zambia. Mai deţine şI 34,5% la gigantul minier Xstrata. Rich a fost exonerat de preşedintele american Bill Gates.
Cargill a fost fondată în 1965 de către William Wallace Cargill. Are 130.000 de angajaţi la nivel mondial iar activitatea sa se concentrează îndeosebi în agricultură, cumpărând de la producători la preţuri mici cereale, floarea-soarelui şI vânzându-le mai departe la preţul internaţional. Este condusă de către Greg Page şI are annual venituri de 108 miliarde de dolari. În topul Forbes 500 ar fi a 13-a din lume, imediat după gigantul bancar Citigroup. Este cea mai mare companie privată din SUA şI activează inclusiv în România. Cargill Agricultură SRL a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,76 miliarde de lei şI pierderi de 63,5 milioane de lei. În 1937 a fost forţată să îşi vândă contractele de porumb. În 1972 a fost atacată pe motiv că a vândut mari cantităţi de grâu în Rusia pentru a creşte preţul.
Koch Industries este un colos cu venituri de 100 de miliarde de dolari şI 70.000 de angajaţi. A fost fondată de Fred Koch în anii 1920 în SUA iar acum este condusă de familia acestuia, fraţii Charles şI David Koch. Deţine în SUA aproape 6.500 de kilometri de conducte şI trei dintre cele mai profitabile rafinării ale ţării. Operează în 60 de ţări. Cei doi fraţi sunt apropiaţi de Partidul Republican din SUA iar tentaculele lor în zona politică i-au adus numele de “Kochtopus”. În 2009-2010 compania a profitat de faptul că petrolul este foarte ieftin şI a cumpărat în cantităţi imense. Profitând de navele şI conductele sale, l-a stocat în zona de coastă a Golfului Mexic. După care l-a vândut pe contracte derivative cu livrare în viitor. Strategia i-a adus un profit de 10 dolari pe baril. O serie de foşti angajaţi ai săi au fost găsiţi că au avut “activităţi criminale” în şase state din 2002 până în 2008.
ADM, fostă Archer Daniels Midland, a fost fondată în 1902 şI este regina tranzacţiilor cu porumb. Are 30.000 de angajaţi şI venituri de 81 de miliarde de dolari. “Porumbul merge într-o parte iar profitul în cealaltă”, este o vorbă celebră care descrie cum această firmă a transformat cerealele în aur. Deţine camioane, barje, nave şI uzine de procesare, plantaţii de palmieri şI combinate chimice în Asia şI silozuri în Brazilia.
Gunvor este un alt trader celebru. Se ocupă de petrol, cărbune şI gaz lichefiat. A fost înfiinţată de omul de afaceri rus Ghennady Timchenko în 1997 iar documentele WikiLeaks arată că însuşi premierul rus Vladimir Putin deţine aproape jumătate din acţiunile sale. Cifra de afaceri a firmei a crescut fenomenal, de la 5 miliarde de dolari în 2004 la 80 de miliarde în acest an (estimată).
Louis Dreyfus este o firmă fondată în 1851 în Franţa şI este cel mai mare trader de bumbac şI orez din lume. Afacerile sale au însumat în 2010 - 46 de miliarde de dolari.
De ce se scumpesc mâncarea sau benzina: clubul de speculatori cu relaţii politice şi afaceri de un trilion de dolari
Autor: DANIEL IONASCU
5 noiembrie 2011 – 13:19
Sursa: jurnalul.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
